“Priveliștea violenței, dacă e în realitate sau la televizor, ne face silă, însă schimbările climatice și distrugerile pe care le provocăm mediului nu ne afecteză în aceeași măsură, pentru că ele se întâmplă mult mai subtil”.
Tensin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama

[heading size=”4″ color=”#1c6d03″]Ia să văd, ştiţi dumneavoastră care dintre următorii inși este adevăratul ecoterorist? Conştientul disperat care, noaptea, incendiază vreun buldozer garat în codru, cu care ziua sunt distruse seminţişurile, lăstărişurile, vizuinile bursucilor, vulpilor și urşilor, culcându-se sub lamă pădurea, sau individul care, aflat într-un birou luxos, posesor de grase conturi bancare şi „acoperit” cu autorizaţii, este proprietarul buldozerului şi câştigătorul licitaţiei pentru uciderea acelui ecosistem? Chiar dacă ştiţi, nu contează, fiindcă răspunsul, favorizând establishmentul şi învinuindu-l fără preget pe cel dintâi, îl furnizează FBI-ul: „Ecoterorismul este uzul sau ameninţarea cu uzul de violenţă, de natură infracţională, săvârşit împotriva unor victime inocente ori proprietăţi, de către o grupare subnaţională cu orientare ecologică, pentru raţiuni privind politica de mediu, adesea vizând un public aflat dincolo de ţinta directă, acţiunea având un caracter simbolic”.
FBI-ul vă îndeamnă aşadar să mergeţi conştiincioşi la serviciu şi să strângeţi cureaua, în vreme ce nişte „băieţi deştepţi” – adevărații ecoteroriști – care nu strâng cureaua, strâng un laţ nevăzut în jurul dumneavoastră, confiscându-vă – cu acte în regulă – aerul, pădurile, fauna, râurile, viaţa… Dar, nu numai afaceristul cu pricina – abil mascat în termenul ”dezvoltator” – este ecoterorist, ci, înaintea sa, tot ecoteroriști sunt parlamentarii făuritori de legi anapoda, menite abuzului și distrugerii naturii, precum și primarii, președinții de consilii județene și miniștrii care, din executiv făcând parte, execută ”corola de minuni a lumii” prin propria semnătură. .[/heading]

Astăzi despre:[heading size=”3″ color=”#000000″]”Ecoterorismul pseudointelectual”[/heading]

Iertați-l pe CTP, că nu știe ce vorbește!

Mă uit la Cristian Tudor Popescu ăsta cu mare compasiune… Este – psihanalitic vorbind – cazul tipic al egoticului care, luat fiind în seamă într-o vreme, crede că încă există. Drept care, refuzând orice feed-back de opinie, stă închis în turnul de treining și, coborând din când în când în ”agora” vreunei televiziuni, decretează stupidități fără o minimă urmă de îndoială. Asta în vreme ce puțoii de intervievatori tac. Nu demult, pe postul Digi24, șocat – noua lui stare – după vizionarea filmului ”The Revenant”, CTP îl făcea cu ou și cu oțet pe regizorul Alejandro Gonzales Inarritu, ironizându-l golănește: ”omul asta – nu știu, o fi fumat ceva, prin munți, era frig pe-acolo, a consumat mai mult – a pierdut sensul artei cinematogragice. Adică, cinemtograful, arta cinematografică, ca orice artă, este despre om. Nu este despre urși grizzly, nu este despre munți, nu este despre râuri, despre bizoni sau despre iarbă”. Firește, crezându-se autentic, și-a completat bășcălia apărând în studiou înfofolit într-o șubă cu glugă – făcând trimitere pesemne la frig și costumele eroilor.

Un cimentat cimentator de opinie.

”Was der Bauer nicht kennt, frisst er nicht” zice un proverb nemțesc, elogiind țăranul autentic, cel care nu mănâncă ceea ce nu cunoaște. Dacă pentru țăran – fie el neamț, fie peruan – o astfel de gândire este sănătoasă, pentru un formator de opinie – ce se pretinde a fi CTP – aplicația este falimentară și periculoasă. Căci, dacă în cazul țăranului, refuzul este generat de bunul simț și cunoaștere, în cazul CTP refuzul este născut din suficiență și cunoștințe precare (voi detalia care!). Ceea ce, până la urmă, înseamnă lipsă de bun simț și lipsă de cunoaștere. Să se cheme asta oare ignoranță?… Căci și erudiții pot fi ignoranți. E de gandit.

Un Pământ acoperit cu terenuri de tenis… Sau ”Totul pentru om!”

Sunt ani mulți de când îmi spun că pentru CTP ar fi minunat dacă Terra ar fi acoperită în întregime cu terenuri de tenis, deasupra cărora să troneze ecrane de cinematograf. Uite că am ajuns să o și scriu. Înglugantul nu pare să împărtășească îngrijorări generoase, nu pare să fie frământat de problemele perene și actuale ale umanității, printre care tema încălzirii globale, a distrugerii mediului sunt la loc de frunte în rândul jurnaliștilor, al artiștilor și șefilor de state conștienți. Nu!… E destul ca undeva să aibă loc vreun meci de tenis mai acătării, și Înglugantul este pierdut… Poate să-i ardă casa, țara, ba chiar și Dacia 1300, că el nu le mai vede… Dacă află de filmul vrunui scenarist sau regizor vestiți, iar e pierdut. Dar pierduți sunt și artiștii cu pricina – în gura Înglugantului – dacă au îndrăznit să nu-și ticluiască opera pe măsura a ceea ce ”mănâncă” el.

Ce nu ”mănâncă” CTP?… Eco-arta

În vreme ce în alte părți de lume eco-arta este la mare preț – menită fiind trezirii omului la frăția cu ”râul, ramul”, cu ”marea lucrare divină” (”natura”, pentru cine preferă…) – cimentatorul de opinie CTP n-a auzit de ea. Ce cuprinde eco-arta?… Artele, în general – de la literatură și arte plastice, la fotografie , film și muzică – produse de către artiștii pentru care Terra e mai mult decât un teren de tenis, casa și curtea proprie. Da, este vorba despre arta angajată, ceea ce CTP nu poate pricepe și accepta. Arta angajată și în slujba omului, domnule CTP! Și a omului, chiar dacă ea, arta, este despre urșii grizzly, munți, bizoni și iarbă, toate acestea fiind ucise și transformate în bani, în condițiile în care este ignorat acest rău. Ceea ce înseamnă că eco-arta este totuși ”despre om”, ilustrând însă comportamentul lui anapoda.

Humanum est errare, dar CTP perseverează

Sunt sigur acum că lui CTP nu i-ar spune nimic bun nici filmul “Gorillas in the Mist”, regizat de Michael Apted, cu Sigourney Weaver în rolul Dianei Fossey. Dacă ar comenta în vreun studiou tv acest acest film, CTP ar veni pesemne acolo învelit – în exces, la fizicul sau! – în vreo piele sintetică ”de gorilă” și ar scoate onomatopee “goriliene”, spre a ironiza regizorul, scenaristul, actorii. De data asta însă faptul ar fi bun, caci telespectatorii ar fi scutiți de auzirea verdictelor sale “sapiențiale”. Când în urmă cu câțiva ani CTP a comentat – ”superior”, ostentativ -”neatins” și precar – filmul ”Avatar”, mi-am spus că nepătrunderea mesajului filmului va fi fost o întâmplare: ”N-am tresărit, nu m-am înfuriat, nu m-am înduioșat”- scria insul. Fără să fi înțeles disperatul apel ”pro natura” al celor implicați (nu întâmplător Sigourney Weaver joacă și aici!), el s-a limitat la a descoperi – asemenea țăranului pomenit mai înainte – numai ce cunoștea, ca trăitor pe asfalt. A descoperit clișee tehnic-virtuale, copy-paste-uri după alte filme, idei culese din carțile de science-fiction și încasări bune. Și a încheiat cu o căznită asociere – vezi bine – de erudit: «Ca un veteran ce mă aflu, rămân din milioanele de dolari şi milioanele de spectatori ale “Avatarului” doar cu întrebarea care m-a tulburat şi la episcopul Berkeley şi la Philip K. Dick: “Eu, acum, aici, trăiesc cu adevărat, tot ce simt există, se mişcă, mă atinge, mă vede, sau zac într-o raclă de cleştar, cu electrozi pe tâmple şi totul e doar în mintea mea?”».

Gura păcătosului adevăr grait-a

Câtă vreme ”zaci” numai în treining, numai pe terenuri de tenis, în Dacie și-n biblioteci, fără să trăiești cu adevărat , simțind direct și de la sursă ”tot ce există, se mișcă etc.”, este explicabil că devii și pari un ins ”cu electrozi pe tâmple”. Dar, ce să mă mir eu că CTP nu are disperări ”pro natura”, că nu cunoaște eco-arta, câtă vreme nici Ilie Năstase, nici Florin Piersic, ba chiar nici Bităneasca nu sunt altcumva? Iată însă, pe înțelesul tuturor – și al lui CTP deci – cum explică Leonardo Di Caprio, cu prilejul câștigării Oscarului, ce e cu ”The Revenant”:
‘The Revenant a fost și o poveste a relației dintre om și natură. Am făcut în mod colectiv ca anul 2015 să fie cel mai cald înregistrat din istorie. Producția a trebuit să se deplaseze spre extremitatea sudică a planetei pentru a găsi zăpadă. Încălzirea globală este ceva real, care se întâmplă acum. Aceasta este cea mai mare amenințare cu care se confruntă specia noastră, iar noi trebuie să lucrăm împreună și să încetăm să mai amânăm. Trebuie să îi sprijinim pe liderii din întreaga lume, care nu vorbesc în numele marilor poluatori, ci în numele întregii omeniri, pentru popoarele indigene ale acestei lumi, pentru milioane și milioane de oameni săraci care sunt cei mai afectați de toate acestea. Pentru copiii copiilor noștri și pentru oamenii a căror voce a fost înecată de politici avide”

Nicolae R. Dărămuș
1 martie 2016