Chipurile pasagerilor, făcându-și selfie-uri, trăind sau mimând degajarea ”de vacanță”, pălăvrăgind zglobiu, fumând sau sorbindu-și băuturile răcoritoare, mă trimiseseră la pupa feribotului. Zbuciumul mării sub lucrul motoarelor ce vibrau surd în trupul navei îmi trezise un admirativ ”fior tehnic” pe care îmbinarea meșteșugită a structurilor metalice – masive si, deopotrivă, grațioase – mi-l întreținea. Un țipăt ascuțit și tânguit mi-a ridicat privirea.

CEI VII SI CEI.2
foto: Nicolae Dărămuș

Îl știam. I-au urmat altele asemenea și, ca născuți de cer, zeci de pescăruși și-au înfipt aripile în văzduhul volburii.

CEI VII SI CEI.1
foto: Nicolae Dărămuș

Zgomotul cătrănit al mașinariei a pălit dintr-o dată și zborul s-a așezat ca o mângâiere peste rana înspumată. Într-un târziu, unul câte unul, cerul și-a luat înapoi copiii, sub tălpi am simțit din nou truda elicelor și glasurile vioaie de pe punte au prins putere. Viața tocmai ne făcuse o vizită.

11 Aprilie 2016