Dimineţile noastre „la cocoşi” începeau cu un ceremonial monoton în căsuţa de la munte. Flacăra pusă-n opaiț, mâna pe soba sleită, hainele reci, cizmele amorţite şi o îmbucătură luată-n pripă făcând parte invariabil din el: palide obligaţii trupeşti.
Faţă de ele, aşezarea aparatelor în rucsac, a briceagului la centură şi a lanternelor în buzunare căpătau dimensiunile unor gesturi de profesioniști ai aventurii, poate chiar ai riscului: pădurea va fi neagră, întunericul deplin, liniştea strivitoare, nu se ştie…

4O DE SFANTUL GHEORGHE.1
foto: Nicolae Dărămuș

Lipsa unei arme de foc, absolut firească în singurătăţi, venea cu farmecul ei contradictoriu: fericirea are uneori nevoie de incertitudini „periculoase”…
O oboseală seacă se afla în gesturi, fiindcă nopţile ne erau aproape „albe”, ucise de nerăbdare. Dar osteneala va trece…. Vom sui alegându-ne mersul printre arborii doborâți de zăpezi, ne vom așeza la rădăcina altora, vom aștepta cu simțuri treze glasul cocoșului de munte. Totul era să ședem în ” locul bun”: acolo unde pasărea urma să coboare din bradul unde ațipise. Chestiune de inspirație… Uneori ”locul bun” era ceva mai departe, îndeajuns spre a nu-l ajunge bătaia blitzului… Atunci ascultam și priveam. Și rămâneam bucuroși că ”am fost și-n anu’ ăsta la cocoși”. Un desen schițat din amintiri e și el ceva…

40. DE SFANTUL GHEORGHE.2

Odată cu lumina coboram la Bradu Bătrân. El era – cum e și acum – patriarhul brazilor din Suhard. Il fotografiam, ne făceam selfie-uri langă el, ca lângă un părinte încă viu…

40. DE SFANTUL GHEORGHE.3
foto: Nicolae Dărămuș

Îi socotisem anii la peste 300, cel puțin. Alăturați lui, ceilalți brazi – fii ai săi , nepoți si strănepoți – mulți de grosimea unui bărbat în putere, păreau firavi. Un necunoscut, demult trecut la cele veșnice, îi încrustase cândva în coaja tânără o cruce. Veacurile au adâncit semnul care – îmi place să cred – l-a scăpat până azi de secure.

40. DE SFANTUL GHEORGHE.4
foto: Nicolae Dărămuș

Zăboveam o vreme în jurul arborelui, pătrunși de tânărul fior al contemplării timpului, apoi ne îndreptam spre căsuță. Aspru și geros la urcare, sub lumina răsăritului aerul ne întâmpina prietenos. Cum cald ne era și gândul la cafeaua de acasă.
În 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe, așa era de fiecare dată…

40. DE SFANTUL GHEORGHE.5
foto: Nicolae Dărămuș

23 aprilie 2016