Când am observat-o în buza pârâului, am pornit ca tras cu ața spre ea. Privirea ei, ca un reproș trimis cerului, m-a țintuit însă, oprindu-mi pașii în șuvoi. De fapt ea nici nu mai era altceva decât via privire a morții.
Învigându-i vigoarea, m-am apropiat însă și am pus mâna… I-am simțit capul greu, și îndelung am trăit senzația că sălbăticiunea se abandonează ostenită palmelor mele, ca la găsirea unui așteptat adăpost.
În dimineața aceea, furișat, pe acolo mai trecuse un om… Dacă ochii li s-ar fi întâlnit, fie și pentru o clipă, degetul lui n-ar mai fi apăsat trăgaciul…
25 aprilie 2016
Recent Comments