În Duminica Învierii, de cu dimineață, bunicii mă luau de mână ca să vedem ”pe unde s-o fi ouat cucul”. Umblam toți trei cu băgare de seamă, pândind înfiorați, ca înaintea unei nemaivăzute întâmplări… Deși, ce-i drept, cam știam eu locurile hoțomanului: lăsa un ou-două între lalelele din curte, două-trei printre frunzele de salată, altele printre păpădii. Eram contrariat fiindcă nu-l observam niciodată seara, când își făcea culcușurile, dar treceam ușor peste nedumerire… Treaba mea erau ouăle roșii, așezate-n cuiburi de fân.
foto: Nicolae Dărărmuș
Le culegeam și eram fericit. De ouă multicolore, de iepuraș aducător de cadouri n-aveam habar. Îndeajuns cadou îmi era vârsta.
Nu demult, totuși, am găsit explicația ouălor muiate-n curcubeu. A fost de ajuns să arunc ochii dincolo de gardul unei gospodării bucovinene. Cucurigând subțire și fălos nevoie-mare, stăpânul haremului trona între iubitele sale, toate mult mai voinice decât el, îmbrăcate însă în culori modeste.
foto: Nicolae Dărărmuș
Firește că și ele cotcodăceau smerite… Se vedea clar: erau bucuroase că le blagoslovise destinul cu așa o mândrețe de cocoșel. Ce mai, încoace-n-colo?!… Eram martorul armoniei. Când el a prins să se scuture, am dus iute aparatul la ochi. Și…
foto: Nicolae Dărărmuș
Abia atunci am înțeles minunea: ouăle de Paști bucovinene nu puteau fi decât rodul iubirilor din acea ogradă…
foto: Nicolae Dărărmuș
1 mai 2016
Recent Comments