Tocmai îmi așezasem ”pânda”: scaunelul și aparatul pe monopod, când pe coasta însorită au apărut ”mama și pruncul”.
foto: Nicolae Dărămuș
Ultimul, ca toți copiii, a prins să țopâie până la câțiva metri de mine, părând a se război cu căpușele…
foto: Nicolae Dărămuș
Când, pe nepusă masă în liniștea ”sonoră” , m-a lovit în ceafă duduiala unor bași ”house”. Se prăvălea dinspre vârf. Iedul a ridicat capul, ceva mai surprins decat mine… cred…
foto: Nicolae Dărămuș
Și dus a fost.
Am ieșit în pajiște grăbit – fără aparat, mea culpa! – să-l văd pe ”vinovat”. Ditr-un gipan cu ușile deschise răzbătea muzica. M-o fi zărit omul?… Căci pornisem hotărât la deal… Se va fi săturat tocmai atunci de ”adrenalina decibelilor”?… Greu de spus.
Cert este ca portierele s-au închis și, cu motorul ambalat vitejește, bolidul s-a topit în pădurea de peste culme.
31 iulie 2016
De s-ar topi atât de uşor şi nesimţirea şi suficienţa unora cărora banii le-au anulat până şi bruma de educaţie primită în cei 7 ani de acaspă !
Căalta, de unde … ? 😉
Dobitoci peste tot, nu mai scapam de ei!
🙁
Imi lipsesc scrierile dvs…. 🙁
Sarut mana, doamna Corina! Nu am mai intrat pe site si blog de ceva vreme. O seama de intamplari (firesti si inevitabile) m-au indepartat de scris. Voi reveni cat de curand. Va multumesc pentru bucuria acestei “atentionari”.
Imi pare rau pentru acele intamplari! Multumesc pentru raspuns si va asptept!