TRIMIȘII LUI

TRIMIȘII LUI

Trimișii Celui de Sus, întrupați în fel și chip, au fost la locul lor și aseară… Pesemne că poienile acelea – întreg Pământul chiar! – nu erau numai locul lor, de îndată ce au răbdat și prezența omului…
La început a fost un bursuc… Înfuleca mure de mama focului. Mure mari cât degetul mare de la picior… Ei, nici chiar așa! – vor zice realiștii. Recunosc…Nici chiar așa, dar nici mult mai mici.
Și murii darnici se târau prin ierburi, sub poverile lor dulci, albăstrui-negricioase, ca la sfârșit de august… L-am văzut prea târziu pentru a-i fura, în urzeala pixelilor, chipul… Căci el ne privea demult, în vreme ce noi alegeam locul pândei. Și, pe când l-am ”țintit”, dus a fost.
Apoi am zărit pisica sălbatică, priveghind ierburile din jungla măruntă, aflată la vârful nasului.


foto: Nicolae Dărămuș

Dar cu totul inutil am încercat să o ademenesc eu, chițcăind. Cred că nu chițcăisem prea convingător. Nu îmi iese întotdeauna. Aveam buzele uscate. Asta este!…
Iepurele – trimis de Alice spre țara minunilor care sunt peste tot! – a venit în fugă… Drept care am lăsat mâța într-ale sale.


foto: Nicolae Dărămuș Fotograf site – the-dating.org

Iar căpriorul, aflat la vreo 300 de metri, mi-a răbdat apropierea, pas cu pas.


foto: Nicolae Dărămuș

E simplu, dar cere răbdare… El ațipea rumegând.
Într-un târziu – când nu ne despărțeau mai mult de vreo 30 de pași – s-a sculat lenevos și, urmându-și consoarta, s-a topit în umbre.


foto: Nicolae Dărămuș


foto: Nicolae Dărămuș

Da… Trimișii Domnului, întrupați în fel și chip, au fost acolo. În lumea lor. Care e și a noastră.

SFÂRȘIT DE AUGUST

SFÂRȘIT DE AUGUST

Înserările sfârșitului de august cădeau tot mai pripite. În după-amieze blânde Soarele, adunându-și puterile din urmă, risipea lumina panicat de apropierea nopților grele. Apoi, sorbit de nevăzute și adânci văzduhuri, luneca iute dincolo de zări, însângerând cerul. Era ceasul lor: al discreților vânători fără vină: ulii șorecari și vulpile.

Sub streașini de frunze, adunasem căldura ca o șopârlă… Nemișcat. Când răcoarea umbrei m-a învăluit, nu departe și-a oprit zborul întâiul pândar: îmbrăcat în zale ușoare, cu privirea aspră și gheare necruțătoare: vie statuie a înșelătoarei tihne. Numai șoarece să nu fii!…


foto: Nicolae Dărămuș

Dincolo de el, la sute de pași, o vulpiță ieșise din codru. Adulmecând, năzuia spre aceleași prăzi.


foto: Nicolae Dărămuș

O vedeam abia, prin ochiuri de frunzare. Am s-o chem – mi-am spus. Și am chițcăit… O dată, de două ori… Urechile au prins zvonul și piciorușele s-au zorit spre ispită. De acum treaba era simplă: nu trebuia decât să o aștept, privind-o prin obiectiv. Dar ce umblet grăbit avea, drăguța!… Așa-i…Foamea dintr-astea face… Totuși ceva-ceva a făcut-o să șovăie. Să-i fi dus vântul miros de om?… Numai asta putea fi. Și ce aproape ajunsese!… Despărțiți de cortina verde și tremurătoare ne-am studiat țepeni, fiecare așteptând mișcarea celuilalt. N-am cedat, dar boarea și-a încheiat misia, păcăleala n-a mai ținut și prin plasa clorofilei i-am mai zărit o clipă unduirea.

Eram iar singur… Dar nu!… Ca de atâtea ori, m-am simțit privit. M-am întors încet și, la vreo 40-50 de pași, l-am văzut pe el. Era perfect!
Ba și mai și! … Drept care pe loc l-am botezat: Mai Mult ca Perfectul. Nu-i pentru cin’ se pregătește, ci pentru cin’ se nimerește – mi-am zis. Chițcăisem convingător așadar.
După prima declanșare cred că m-a deslușit, fiindcă s-a uitat țintă în obiectiv.


foto: Nicolae Dărămuș

Era însă prea sigur pe el ca să plece. Și, minute în șir și-a arătat autoritatea. Aveam de a face cu stăpânul locului. Se întindea, se ghemuia, ședea, se culca-n iarbă, se ridica iar învolburându-și impunătorea coadă încât ar fi stârnit până și invidia unui păun… Și o lua iar de la capăt. Ce mai?!…Numai că nu-mi zicea: ”Uite, acum ai ce fotografia, ai de ce te minuna!… N-o mai regreta pe tinerica aceea!”


foto: Nicolae Dărămuș

Obturatorul țăcănea blând, imaginile se adunau și toți eram mulțumiți. Iar când am trecut de păduri, Soarele mi-a amintit că, totuși, multe i se datorează. Merita și el o fotografie.


foto: Nicolae Dărămuș