Mă prinsese amiaza în grădină… O amiază de toamnă, păstrând în aer ceva din astenia verii, promițând și răcoare prin molcome fuioare de vânt, presărate cu fluturi.
Eram aplecat asupra unuia și potriveam cadrul, când un grup pe școlari – să tot fi fost la 8-9 ani – s-a oprit lângă gardul scund. ” Ce face ăla?” – a întrebat unul dintre ei. ”Ei și tu!… Nu vezi?… Fotografiază fluturi…”- i-a raspuns altul, râzând. Și au râs cu toții, ca de un ciudat. Cu totul altceva ar fi fost dacă fluturele ar fi fost virtual, pe ecranul tabletei cu „milioane de culori”. Așa însă, colorat numai cum a dat Domnul…
14 februarie 2016
Recent Comments