În golul alpin am ieșit de cu dimineață. Un covor de merișoare însângeraseră povârnișurile până pe culme: binevenită invitație la un desert sănătos și tihnit… Bucuroși de bunătăți culegeam cu nasu-n pământ, nemaiavând ochi pentru altceva; gravă eroare, fiindcă nu departe se aflau niște prea discreți comeseni: doi cocoși de mesteacăn, locuitori rari în Carpați; iar acolo nu mă așteptam să-i găsesc nicidecum. I-am observat târziu și săgetarea lor abia mi-a lăsat vreme să duc aparatul la ochi.

23. BIPEZI.1
foto: Nicolae Dărămuș

Dar am fost norocos: profilată pe cer, etalându-și zborul colorat, pasărea din imagine nu amintește însă de silueta „clasică“ a cocoșului de mesteacăn: cavalerul oficiind pe sol în veșmânt negru, cu penele din marginea cozii asemenea unei perfecte lire de întuneric, de sub care țâșnește evantaiul altora, drepte, de culoarea zăpezii.

23. BIPEZI.2
foto: Nicolae Dărămuș

În padina de peste cumpăna apelor, o ciută păştea. Crescând năvalnic, un zgomot cătrănit – ajuns şi la urechile mele – a făcut-o să privească spre culme: drumeagul ciobănesc era colbuit sub roţile unui ATV cu care doi prostani vioi – el tomnatic, ea jună, aveam să văd – pângăreau liniştea şi muntele. Purtau căști și erau echipaţi în „ţoale-rossignioale”. Fluturând patriotic, un drapel tricolor jegos îi însoțea.

23. BIPEZI.3
foto: Nicolae Dărămuș

Ciuta a luat-o la goană spre codru, iar eu am fotografiat ostentativ tupeistul echipaj, în vreme ce se apropia. La doi paşi, simțindu-și amenințată ”intimitatea”, masculul a frânat agresiv: facilă demonstraţie de virilitate… în pedale. „Unde mergeţi ?”- a reuşit să îngaime. „Ia… pe-aici…” i-am răspuns, cu glas pe măsura uităturii. A tăcut încurcat și, accelerând scurt, a şters-o.

23. BIPEZI4
foto: Anca Dărămuș

În urma lor am păşit ca-ntr-un pustiu. Dacă soseau ceva mai devreme, adio cocoşi de mesteacăn în zbor!… De jos răzbătea vaierul drujbelor şi un du-te-vino de camioane începuse pe drumurile forestiere. Iar pe când am ajuns la lizieră, prin binoclu am urmărit cursele de „motoare” ce-şi începuseră iureşul pe culme. Soarele pusese stăpânire pe întinderi, iar eu mi-am amintit de un puşcăriaş condamnat pe viaţă, pentru viaţă: Ted Kaczynski – Unabomber.

29 februarie 2016