Sunt mulți ani de când am fotografiat prima libelulă și știu cât de bucuros am fost. Am privit uimit detaliile alcătuirii ei dumezeiești – mărind imaginea pe ecran – și, deși le cunoșteam, văzute de atâtea ori în fotografiile ”consacraților”, totuși, ”libelula mea” a devenit personaj.
foto: Nicolae Dărămuș
Mi se întâmplă uneori să o caut în arhiva de pixeli si emoția bună a acelei întâmplări e vie precum era vietatea. Și cum, grație și ei, mă simțisem eu atunci.
Am citit mai apoi ceea ce știința cunoaște despre despre libelule. Despre cât trăiesc, despre cum își împart timpul vieții – care, în zbor, este tare scurt! – despre îndelungata lor viață subacvatică, despre marile lor călătorii, unele transoceanice… Am aflat cum ”se iubesc”, ce mănâncă…
foto: Anca Dărămuș
foto: Nicolae Dărămuș
Despre zborul lor însă n-a trebuit să citesc nimic și nu cred că vreun tratat științific l-ar putea descrie. Căci aici e cheia zborului oricui: în clipa de acum.
16 februarie 2016
Recent Comments