La vederea lor, nu m-am putut abține și l-am sunat : ”Dragule, n-ai să mă crezi!… Știu că e cald în țară… Iar aici e zăpadă de peste-un metru… Suntem pe pârtie, dar, ghici cu cine schiem? Cu cine crezi că ne-am întâlnit aici?” Tăcere… Totuși, prietenul își încercă norocul: ” Cu careva de-ai noștri? Aflu că sunt ceva români pe-acolo. Am nimerit?… ” Nici vorbă! Hai, mai încearcă”. O nouă tăcere și amicul se dădu bătut: ” N-am cum ghici… Zi-mi tu, cu cine schiați?” ”Cu caprele negre! Trec peste urmele schiurilor, la vreo 50-60 de metri de noi. ”.
foto: Anca Dărămuș
” Nu se poate!… Capre negre pe pârtie? Formidabil!” Și, fără să-mi mai lase loc de vorbă, omul – mare iubitor de natură – se lansă într-o tiradă ditirambică despre ” franțujii ăștia”, care ”nu degeaba au ajuns unde-au ajuns”, care ”știu ce fac, dom’le, ca de-aia le merge bine”, că ” uite, până și pe pârtii au capre negre!” O vreme l-am lăsat să se descarce, dar când a început să o amestece pe Brigitte Bardot cu generalul de Gaulle, l-am oprit, că ajungea la Teroare și ghilotină… ”Prietene, hoo!… Că altu-i subiectul: caprele… Te-ai minunat că-s pe pârtie ”. ” Da!… Și nu-i fain?” ” O fi fain pentru… fotografi – am lămurit – dar mă-ntreb dacă ele-s de aceeași părere” ”Adică?..” ”Eu nu cred că ele-s pe pârtie, ci e taman invers: pârtia-i «pe ele», pe pășunile lor… Unde să plece, bietele, dacă instalațiile sunt peste tot?” ”Da…Asta cam așa-i”- l-am auzit.
foto: Anca Dărămuș
În urmă cu doi ani, când nădăjduiam să văd în Alpii Iulieni ai Sloveniei primul meu ibex, norocul mi-l scosese în cale înjumătățindu-mi bucuria. Silueta primului meu ibex – o femelă cam slăbuță, de fapt – se profila pe cer cotropită de stâlpii și cablurile de oțel ale ”telescaunului”.
foto: Anca Dărămuș
29 martie 2016
Recent Comments