Înserarea mă găsise cocoțat într-un pin. Așteptasem în poiană mistreții, poate vreun căprior… Dar cum ”nu-n toată ziua-i duminică”, nicio sălbăticiune nu-și croise potecă prin luminiș. Noaptea era aproape și, pe când mă pregăteam să cobor, două urechi lungi, trăgând o spinare cenușie, au prins sa zdupăie moale prin peria ierbii. Iepurilă… El era…
Dar ce voinic!… Vorba lui Topârceanu : ” Fără veste, văd că-mi sare/ Un șoldan cât un vițel”.
Se oprea ici și colo, mai ciugulea cate-o bunătate numai de el știută, țopăia iar. Tot mai aproape de ascunzătoare din cetini. Și, ce-mi veni?… Ia să-l strig pe nume… Să văd ce face. Și ”Iepurilăăă!” a răsunat tare, urmat de ecou.
Brusc, s-a-ntors spre copac, ciulindu-și urechile. A ascultat nemișcat câteva clipe, apoi și-a văzut de treabă. ”Iepurilăăă” – a răsunat iar. O nouă privire spre copac, scurtă de data asta și o nouă liniștire. La al treilea apel însă, nu s-a mai deranjat… Ii era clar: există copaci vorbitori.
28 aprilie 2016
Multumim de povestioara! Sarbatori fericite!
Gand bun si Sarbatori Luminate! Deopotriva colegelor…
M-ati facut sa zambesc! Multumesc!
Sarbatori fericite!
Va multumesc! Deopotriva, sa aveti Sarbatori Luminate!
“… două urechi lungi, trăgând o spinare cenușie, au prins sa zdupăie moale prin peria ierbii ”
Eşti “incorigibil, Omule” !
De unde izvorăşte atâta frumuseţe într-un limbaj ce se vrea atât de descriptiv, dar sfârşeşte în nişte inedite creaţii literare de mare valoare artistică şi emoţională ?! ( multe capodopere atistice nu reuşesc să transmită altceva decât măiestria, talentul autorului… )
De Sfintele Sărbători ale Paştelui (acum) ortodox, urări de bine, sănătate şi gânduri bune tuturor !
Marea sărbătoare creştină a Paştelui Ortodox
să vă aducă, alături de cei dragi, necesara stare de bine,
trupească, sufletească şi….bănească !
Hristos a înviat !
Multumesc pentru urarile acestei zile.
Am mai spus-o: frumusetea este in Marea Lucrare Divina. Doar ca ea trebuie privita cu ochii inimii.
Gand bun si Lumina casei voastre! Precum si caselor tuturor!
Hristos a inviat!
CUM SĂ SE SPERIE UN IEPURE DE UN PRIETEN AL PĂDURII? MAI DEGRABĂ SPERIAŢI OAMENII CU TALENTUL DUMNEAVOASTRĂ, CU STAREA DE INCONFORTABIL PE CARE O GENERAŢI CU SCRIERILE DE UN ADEVĂR MULT PREA ADEVĂR SPRE A FI ACCEPTAT. SĂ FIŢI SĂNĂTOS ŞI CU PANA VEŞNIC ASCUŢITĂ!
Va multumesc.
Nici adevarul nu sperie pe nimeni. Oleaca poate, asa… la inceput. Dar, cum “La inceput a fost cuvantul”, el merita a fi folosit, spre a fi vazuta Lumina.
Gand bun si Lumina!
Hristos a inviat!