Fiara

Am zărit-o prelingându-se peste grâul cât degetul… Binoclul mi-a lămurit apoi intențiile fiarei. Departe de orice așezare omenească, sălbăticiunea vâna. Dar ce camuflaj!… Ipotetica victimă se afla cu siguranță undeva pe direcția mea, mișunând neștiutoare printre glii. Eu n-aveam cum o vedea, fiind măruntă pesemne, pe măsura prădătorului. Ochii acestuia însă, hulpavi și necruțători , spuneau totul… Numai șoarece să nu fii!

foto: Nicolae Dărămuș

Când m-a observat și-a luat însă gândul de la pradă. Stăpână pe situație până atunci, fiara se simțise amenințată: un atotputernic și binecunoscut intrus îi luase în stăpânire teritoriul. ”Poate că va trece și nu mă va observa” – părea să-și spună. Am pășit ”indiferent” pe lângă ea, apăsând din când în când declanșatorul…

foto: Nicolae Dărămuș

Mi-a răbdat trecerea făcându-se ”una cu pământul”, apoi, bucuroasă că-mi înșelase simțurile, și-a continuat pânda.

11 iunie 2016