Sub aerul nemișcat al serii, ierburile prinseră să tremure ca stăpânite de copilul vântului. Timid, indecis și tăcut, oprindu-se ici și colo, nevăzutul prunc străbătea desișul verde, cu mine pe urme… Până când printre lujeri s-a ițit o ureche… Apoi alta, și misterul a prins chip… S-a oprit cercetător, numai ochi…
foto: Nicolae Dărămuș
Am stat și eu. Ne despărțeau șapte ori opt pași, când l-am ochit prin obiectiv. Și, în liniștea asurzitoare, obturatorul a dat glas. Sec și tehnic. Deloc de acolo… Dar el n-a plecat, iar rafala aparatului nu i-a trezit neliniști iepurești. Drept care, aproape identice, imaginile s-au legat…Multe. Și eu m-am pomenit ghicindu-i gândurile:
”Specia asta nu prea vede,
Deși grozavă se crede:
Prin ierbi caută în van,
Folosindu-se de-ochean.
Stau în flori și n-am probleme,
Nu-s bântuit de dileme…
De nu mișc și dacă tac,
Mă va confunda cu-n… mac.”
foto: Nicolae Dărămuș
Recent Comments