Trimișii Celui de Sus, întrupați în fel și chip, au fost la locul lor și aseară… Pesemne că poienile acelea – întreg Pământul chiar! – nu erau numai locul lor, de îndată ce au răbdat și prezența omului…
La început a fost un bursuc… Înfuleca mure de mama focului. Mure mari cât degetul mare de la picior… Ei, nici chiar așa! – vor zice realiștii. Recunosc…Nici chiar așa, dar nici mult mai mici.
Și murii darnici se târau prin ierburi, sub poverile lor dulci, albăstrui-negricioase, ca la sfârșit de august… L-am văzut prea târziu pentru a-i fura, în urzeala pixelilor, chipul… Căci el ne privea demult, în vreme ce noi alegeam locul pândei. Și, pe când l-am ”țintit”, dus a fost.
Apoi am zărit pisica sălbatică, priveghind ierburile din jungla măruntă, aflată la vârful nasului.
foto: Nicolae Dărămuș
Dar cu totul inutil am încercat să o ademenesc eu, chițcăind. Cred că nu chițcăisem prea convingător. Nu îmi iese întotdeauna. Aveam buzele uscate. Asta este!…
Iepurele – trimis de Alice spre țara minunilor care sunt peste tot! – a venit în fugă… Drept care am lăsat mâța într-ale sale.
foto: Nicolae Dărămuș Fotograf site – the-dating.org
Iar căpriorul, aflat la vreo 300 de metri, mi-a răbdat apropierea, pas cu pas.
foto: Nicolae Dărămuș
E simplu, dar cere răbdare… El ațipea rumegând.
Într-un târziu – când nu ne despărțeau mai mult de vreo 30 de pași – s-a sculat lenevos și, urmându-și consoarta, s-a topit în umbre.
foto: Nicolae Dărămuș
foto: Nicolae Dărămuș
Da… Trimișii Domnului, întrupați în fel și chip, au fost acolo. În lumea lor. Care e și a noastră.
Recent Comments