Bârlogul cu povești
Latest News
WR in the News
Press Releases
Ultimele articole
Vaierul singurătăților
Țipătul ciocănitorii negre, un vaier ascuțit prelungit în ecouri stranii, aduce singurătăților alpine un plus de singurătate. La scurt timp după ce-l auzeam, vedeam și pasărea. Zbura iute, ”zigzagând” printre molizi, iar toaca măruntă a ciocului, scormonind în trupul…
Ordinul Arhitecților din România… care nu există
“Priveliștea violenței, dacă e în realitate sau la televizor, ne face silă, însă schimbările climatice și distrugerile pe care le provocăm mediului nu ne afecteză în aceeași măsură, pentru că ele se întâmplă mult mai subtil”. Tensin Gyatso, al XIV-lea…
Vestitorii Învierii
foto: Nicolae Dărămuș Până nu demult, undeva pe valea Bistriței Aurii am avut o căsuță din lemn, acoperită cu draniță. Crezusem că ea va deveni ”loc de creație”, unde lipsa curentului electric, a apei la robinet, împreună cu mugetul cerbilor auzit din cameră și, din…
Pripas
Când l-am întâlnit, era binişor după ora prânzului. De la casieră aveam să aflu că fusese părăsit la ușa magazinului de cu noapte. L-am observat abia când era să-l calc. Am păşit peste el, larg, dezechilibrându-mă, fiindcă mișuna netulburat printre picioarele…
Capra ibex cu trei iezi
Ceasuri întregi urcaserăm prin căldură. Era sfârșit de august, dar lângă cer, în umbrare peste care soarele trecea cu zgârcenie doar în amiază, zăpezi vechi si grele acopereau grohotișurile, hotărâte să predea ștafeta primilor fulgi. Un frig viu se ridica din ele, ca…
Lumea lui, lumea noastră
foto: Nicolae Dărămuș Capcana strălucea răcoros, asemenea întregului hățiș de ierburi pe care dimineața, complice cu roua și Soarele, mi le așternuse la picioare. Umblam alegând locul, atent să nu stric efemerele arhitecturi fluide, ce îmbrăcau în argint formele…
Zborul nevăstuicii
Din stiva de lemne se scursese ca o undă de cafea, dar intrase-n pământ ca apa. Într-un târziu am zărit-o iar, prelingându-se din grămada unor bolovani. A stat, cumpănind parcă părăsirea adăpostului și, mlădiindu-se ras cu ierburile, a făcut calea-ntoarsă,…
Când sună telefonul
Păreau să fie un el și o ea, frați, socotind după alură, purtări și anotimp. Pe creștetul lui se ițeau, ca două cucuie rebele acoperite de blană, viitoarele cornițe cât degetarul. Ieșiseră din codru depărtișor, în diagonala poienii. N-avea rost să încerc apropierea,…
Un alt fel de sensibilitate și multe… ghilimele
Despre carnagiile nevolnicilor vânători de la Balc cine n-a auzit?… Și cine n-a simțit, fie și numai o clipă, revolta că “în ziua de azi e posibil așa ceva”; o revoltă pe cât de firească, pe atât de efemeră, fiindcă omul, asaltat de treburi și de știrile…
Atracție
Când l-am zărit, tocmai răsărise-n marginea pădurii… Să tot fi fost până la el vreo 300 de pași. Prea departe pentru bătaia teleobiectivului meu. Căci, trebuie spus: pentru o fotografie bună, până la vedeta necuvântătoare e bine să nu fie mai mult de o…
Când omul învinge.
În urmă cu vreo 30 de ani, pornind cu trenul din Cluj spre Botoșani, spre a merge ”la post„ în Darabanii de pe malul Prutului, Someșul Mare m-a întâmpinat cu puzderia gunoaielor agățate-n vegetația malurilor. Domneau pungile ”de-un leu” rupte, cele care, după…
Un răspuns liniștitor
foto: Nicolae Dărămuș Umbletul prin păduri mi-a deslușit adevărul unei inevitabile și aparent fatale constatări ce muncește – cel puțin de la o vârstă – mintea celor mai mulți. Rostită sau nu, dar mereu adresată ca un reproș Celui de Sus, descoperirea că…
Curcubeul de duminică
foto: Nicolae Dărămuș O descoperiserăm spre seară, când culorile peisajului se sting. Prin curcubeul trupului înviorase verdele unui lujer de zmeur, nu departe de cărare. Ploua mărunt și, în lumina tot mai zgârcită, ne-am aplecat grăbiți când unul , când altul spre…
Atenție!…Omul!
Poteca era bătută de amar de ani. Se închega doar înainte de-a ieși-n poiană, din împletirea altor firișoare umblate ce urcau versantul. În lutul ei, după ploi, îi găseam urmele mari cât o bască, degajând blândețe din forma lor rotundă, tivită cu gropițe înșiruite…
POVESTE DE IARNĂ
Era a doua iarnă de când ne întâlneam… Ne întâlneam e un fel de-a zice, fiindcă la început, de îndată ce vreunul mă simțea , pufnea și turma își pornea iureșul, cotropind troienele și desișurile. Uscate de ger, frunzarele vuiau neputincioase, destrămate de goana…