Bârlogul cu povești

Am zărit-o prelingându-se peste grâul cât degetul… Binoclul mi-a lămurit apoi intențiile fiarei. Departe de orice așezare omenească, sălbăticiunea vâna. Dar ce camuflaj!… Ipotetica victimă se afla cu siguranță undeva pe direcția mea, mișunând neștiutoare printre…

Sunt întâmplări care-și cer rostirea doar în gând, prin cuvinte pe săturate, așa cum , aparent, se învălmășesc în emoțiile pure; când de fapt nu sunt învălmășiri, ci tăceri limpezi și tari, născute din ordinea celestă. Pe buze ajung puține cuvinte, iar pe hârtie și…

Când am coborât la pârâu m-au cuprins în dansul lor: o dezlănțuire a vieții de nerefuzat: pe cât  de discretă, pe atât de tulburătoare. Crezusem că sunt singur. Îmi auzisem doar pașii până atunci, într-o liniște deplină. Prelingându-se molcom  peste mărunte praguri de…

Începutul fusese toamna. Era o zi fără vânt, când din fagul bătrân s-a desprins o frunză. Gălbui-roşcată, a plutit lin culcându-se nu departe de trunchiul celui care o născuse şi pe care îl hrănise. Ploi mucede i-au înfrânt culorile, i-au muiat nervurile, pregătind-o…

Piciorul mi se hărnicise pe frână de îndată ce l-am zărit. Mașinile localnicilor însă treceau gonind pe lângă el, semn că stăpânii lor erau obișnuiți cu minunea. foto: Nicolae Dărărmuș Privit de la distanță, atrăgea prin vigoarea blândă. Lângă trunchi fiind,…

În Duminica Învierii, de cu dimineață, bunicii mă luau de mână ca să vedem ”pe unde s-o fi ouat cucul”. Umblam toți trei cu băgare de seamă, pândind înfiorați, ca înaintea unei nemaivăzute întâmplări… Deși, ce-i drept, cam știam eu locurile hoțomanului: lăsa un…

Înserarea mă găsise cocoțat într-un pin. Așteptasem în poiană mistreții, poate vreun căprior… Dar cum ”nu-n toată ziua-i duminică”, nicio sălbăticiune nu-și croise potecă prin luminiș. Noaptea era aproape și, pe când mă pregăteam să cobor, două urechi lungi,…

Aparatul foto îmi adusese imaginea aproape, reducând cadrul. Mama și pruncul erau acolo, bucuroși de ”clipa de acum”. Lumea lor, cât oglinda unui lac carpatin, cât a unui șuvoi de munte cu păstrăvi (altă lume!…), alergând cristalin spre lumea noastră, a ”…

Când am observat-o în buza pârâului, am pornit ca tras cu ața spre ea. Privirea ei, ca un reproș trimis cerului, m-a țintuit însă, oprindu-mi pașii în șuvoi. De fapt ea nici nu mai era altceva decât via privire a morții. foto: Anca Dărămuș Învigându-i vigoarea, m-am…

Dimineţile noastre „la cocoşi” începeau cu un ceremonial monoton în căsuţa de la munte. Flacăra pusă-n opaiț, mâna pe soba sleită, hainele reci, cizmele amorţite şi o îmbucătură luată-n pripă făcând parte invariabil din el: palide obligaţii trupeşti. Faţă de ele,…

Reveneala pământului le e părinte. Ridicându-și tulpinile  lângă pâraie ori pe margini înșelătoare de mlaștină, cohortele lor – ca niște pui de Soare – străjuiesc trecătorile. foto: Nicolae Dărămuș Jos, la umbra lor e răcoare și urmele de cerb izvorăsc apă…

În zbor, poposind apoi pe frunze ori pe vreo fragilă tijă vegetală, observarea libelulelor îmi stârnește o contemplare ușor tensionată. Oricum, cu totul alta decât înseninarea trăită la vederea fluturilor, a lucrului albinelor, deopotrivă diferită de prudența simțită…