Bârlogul cu povești

Sunt mulți ani de când am fotografiat prima libelulă și știu cât de bucuros am fost. Am privit uimit detaliile alcătuirii  ei dumezeiești – mărind imaginea pe ecran – și, deși le cunoșteam,  văzute de  atâtea ori în fotografiile ”consacraților”, totuși, …

Pășisem neauzit până-n lizieră, iar la vederea lui – șezând ”cățelește” cu capul plecat între brânci – am crezut că doarme. foto: Nicolae Dărămuș Fusese un aprilie grăbit, cu ploi scurte și amiezi caniculare, iar el, cu ochii închiși, învăluit în aerul…

Păstrăvii nu păreau interesați de mincinoasele mele oferte. Era cald și după alergătura dimineții prin albie, când lunecând pe creștetul bolovanilor, când escaladând versanții acolo unde apa întrecea cizmele, iarba măruntă a malului îmi făcuse semn. Lungit pe spate,…

Coboram grăbit, privind printre coroanele pinilor marea. Vălurind larg,  întinderea fluidă trimitea nădejdi azurii prin aerul amiezii, prizonier al cetinilor încremenite sub vipie. Pășeam neatent, chemat de răcoarea undelor, când am auzit: ”Ai văzut lângă ce-ai…

În golul alpin am ieșit de cu dimineață. Un covor de merișoare însângeraseră povârnișurile până pe culme: binevenită invitație la un desert sănătos și tihnit… Bucuroși de bunătăți culegeam cu nasu-n pământ, nemaiavând ochi pentru altceva; gravă eroare, fiindcă nu…

Când aștepți cântecul cocoșului de munte, trezirea codrului e mereu aceeași. Ține o jumătate de ceas, nu mai mult. E răstimpul în care trăiești liniștea. O simți de îndată ce ți-ai oprit pașii și, stingând lanterna, te-ai așezat la rădăcina vreunui molid. Întărită de…

Ierburile poienii se ridicau până la subțiori. Viguroase și dese ca peria, opuneau pasului grozava lor încâlcitură, pricinuită de vânt și ploi. Vremea rea abia se încheiase, iar el părea să sărbătorească faptul. Sta cocoțat în spicul unei tije înalte, legânându-se în…

Nu cred să ne fi despărțit mai mult de 10 pași când l-am observat. Până atunci mersesem totuși fără zgomot, rod al învățului meu cu singurătățile carpatine, unde discreția e legea dintâi; acolo adesea-mi părea că, deși sunt singur, însemn ”prea mulți”. M-am oprit…

Starea de  contemplare – proprie omului vechi, dar atât de uitată de cel modern – se trezește-n ultimul atunci  când  privește o fotografie ”de natură”. Supraviețuind între asfalt și betoane, imaginea vieții sălbatice – pe hârtie sau mai adesea virtuală –…

Mă prinsese amiaza în grădină… O amiază de toamnă, păstrând în aer ceva din astenia verii, promițând și răcoare prin molcome fuioare de vânt, presărate cu fluturi. foto: Nicolae Dărămuș Eram aplecat asupra unuia și potriveam cadrul, când un grup pe școlari – să…

”Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,/ Se plimba o coțofană/ Când în sus și când în jos”- zice George Topârceanu. Cine nu-i cunoaște versurile?… foto: Nicolae Dărămuș Mi le-am amintit când am văzut țarca mișunând pe lângă vierul acela imens. Grăsanul se…

E destul să te așezi în iarbă și să privești. Nu… Nu să șezi scrutând zarea, furat de gânduri. Nicidecum! Așa n-ai făcut nimic și degeba ai ieșit ”la iarbă verde”. Așează-ți capul între flori și vezi. Da, vezi!… Acolo, în jungla de sub genunchii tăi, e viață. Și…

Părăsite de zăpezi, pădurile încă dormeau sub lumina rece a iernii. Niciun foșnet, nicio zbatere de crengi nu tulburau cuprinsul. Însetate de căldură, rămurișurile străluceau în amiază, strângând Soarele cu nesaț, privirea rătăcindu-se în explozia de umbre argintate….